miercuri, 26 ianuarie 2011

Pregatirea terenului pentru construcţii şi organizarea şantierului

Pentru demararea unei construcții este nevoie de pregatire şi de organizare atât a terenului cât şi a şantierului ce urmează să se formeze.

În primul rând propietarul trebuie să realizeze un panou cu dimensiunile de 60x80 cm pe care trebuie notate denumirea obiectivului conform autorizaţiei de construcţie, numele beneficiantului, numărul autorizaţiei de construcţie, data eliberării autorizaţiei şi eventual data terminării construcţiei, în cazul unui control dacă nu va fi găsit acest panou propietarul este amendat.

Este important să va împrejmuiţi parcela. Dacă nu  aveţi gard e mai bine, deoarece acesta risca sa fie ciobit, murdarit sau lovit de utilajele care vă vor intra în curte sau pur şi simplu de manevrarea proasta a materialelor.  Dar,  totuşi,  este nevoie de o împrejmuire nu foarte costisitoare, şi acest lucru pentru siguranţa materialelor ce vor fi depozitate în curte (grinzi, cărămizi, BCA etc. ). Acest lucru în puteţi face de exemplu cu plase de sârmă, ceea ce permite manevrarea lor uşoară,  şi vă oferă posibilitatea de a avea deschidere mare în care să intraţi cu diverse utilaje.

Terenul trebuie curăţat de deşeuri, resturi de pământ şi nivelat, pentru a avea o privire de ansamblu mai bună.  Oricum zona va fi săpată pentru construirea fundaţiei şi veţi avea destul loc ocupat de pământul extras din şanţurile formate, aşa că având terenul curat veţi câştiga spaţiu.

Trebuie să stabiliţi sursele de curent electric (să reziste la aparaturile care trebuie folosite precum cele de sudură, betonere sau scule). Să aveţi o sursă de apă dar şi furtun suficient de lung cât să ajungă la construcţie, inclusiv si la un nivel superior dacă este cazul. Trebuie să construiţi un WC şi o magazie de scule (dacă parcela este goală). Dacă materialele grele le veţi depozita afară, va fi necesat şi alte materiale precum ciment, adezivi sau pur şi simplu scule ce trebuiesc adăpostite de ploi sau intemperii, pe lângă aceasta veţi avea şi o siguranţă asupra lor.  Este bine ca de la început să stabiliţi unde veţi depozita balastrul, nisipul, BCA-ul sau cheresteaua, în funcţie de caz. Să aveţi în vedere ca acestea să poată fi accesibile dar în acelaşi timp să nu încurce, precum şi separarea acestora pe sortimente vă va fi de folos (de exempu separarea fierului pe grosimi).

Un alt sfat ar fi să faceţi rost de scule din timp, tocmai pentru a nu întrerupe lucrările din cauză că nu aveţi decât o betoneră sau nu sunt suficiente roabele, etc.  În mare  aveţi nevoie de lopeţi târnacoape, roabe, ciocane, cleşti, foarfece tăiat fier beton, nivele, rulete, maşini de găurit, flex, disc de tăiat lemn, aparat de sudură, betoneră, cabluri electrice, etc. Binenţeles că acestea le alegeţi în funcţie de tipul construcţiei, de materialele folosite, dar e bine să le procuraţi înainte daca echipa de muncitori nu dispune de acestea.

Dacă parcela de teren nu permite la racordarea cu canalizarea a oraşului, un lucru foarte important înaintea inceperii unei construcţii este să vă realizaţi propia canalizare. Aşadar să stabiliţi din timp amplasarea unei fose septice. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul  în care nici racordarea cu apă potabilă nu este posibilă: nu uitaţi că mai întâi trebuie construită o fântână sau o pompă.

Spuma Poliuretanică Rigidă (SPR)

Spuma rigidă de poliuretan este un material din ce în ce mai ales, care face concurenţă pe piaţa materialelor  termoizolante. Despre aceasta specialiştii spun că este o izolaţie uşoară dar durabilă. Previne pierderile de căldură, reduce transmisia de vibraţii, sigilează perfect orice spaţii sau pori şi este 100 % ecologic.

Aplicarea se face prin pulverizare datorită unui utilaj complex, acesta fin uşor de aplicat atât în exteriorul casei cât şi in interior. Pentru exterior este recomandat ca după spreyere cu spumă poliuretnică să se aplice un strat protector impotriva razelor ultraviolete.

Acesta ca şi în cazul celulozei este aplicată direct de către firma de specialitate, acestea promit izolare termică şi impermeabilă. Se întăreşte în jur de 4-5 minute, deci este o formă de izolare foarte rapidă, fiind stabil faţă de carburanţi, uleiuri naturale sau acizi, nu reacţionează chimic. Acest tip de izolare se poate utilize pentru cladiri noi cât şi pentru cele vechi (nu încarcă, materialul fin foarte uşor), pentru pereţi cât şi pentru terase, mansarde sau subsoluri, demisoluri (formează un înveliş fără imbibări sau condens). Veţi găsi mulţi producători  de acest tip de izolare care promit un raport calitate- preţ foarte bun.

Celuloza

Celuloza reprezintă cel mai nou si mai ecologic material folosit atât pentru izolarea termică cât şi fonică. Acest concept adus de peste hotare pune ca principiu de bază în formarea materialului termoizolant: reciclarea. Materia primă de realizare a acestui material de constructie este ziarul. Produsul rezultant este unul uşor,  sunt de fapt fulgi care nu necesită loc de depozitare. O veste bună ar fi că firmele ce produc acest tip de material vin direct la domiciliu şi îl “montează”. Sunt două variante de celuloză: varianta uscată şi cea umedă.

Varianta uscată se suflă cu ajutorul unei pompe prevăzute cu furtun pe zona pardoselii, aşternându-se gravitaţional pe toată zona orizontală. Se recomandă un strat de 20-40 cm cu densitatea de 40-50 kg/ mc. Dacă doriţi varianta de fulgi uscati pentru izolarea mansardelor sau podurilor aceasta se realizează prin captuşirea pereţilor cu folie bariera de vapori pe fata interioara a structurii care urmează să fie izolată şi în interior se injectează fulgii de celuloză. Se recomanda un strat de izolaţie de 10-20 cm grosime cu densitaţi de 60-70 kg/mc.

Varianta umedă sau cea de tip sprey este folosită pentru pereţi. Este de fapt un amestec de fulgi de celuloză, apă şi adeziv care cu ajutorul unei pompe (identic cu un pistol de vopsit) se stropeşte pe toată suprafaţa peretelui.

Producătorii acestui nou concept de izolare promit o preotecţie ridicată la ardere, protecţie fonică, impearmibilitate, precum şi rezistenţǎ  ridicată la căldură. Conţine aditivi puri naturali şi necesită o energie de zeci de ori mai mică la producere decât celalte materiale de termoizolare. Singura problemă ar fi că montarea acestui material se face de firmele de specialitate, care se ocupă de prelucrarea şi producerea acestui tip celuloză. De altfel pe piaţă sunt apărute destule, iar acestea promit preţuri mai mici decât in cazul utilizării polistirenului sau vatei minerale.

Vata minerală

Ca alternativă la termoizolarea cu polistiren vă prezentăm vata minerală. Aceasta pe lângă izolarea termică ofera si o foarte bună izolare acustică, şi lucrul cel mai important este că pe lângă toate acestea are şi o clasificare A1 de comportament la incendii conform Clasificării Europene.  Adică, vata minerală se încadrează în clasa celor mai sigure materiale care nu reacţionează la foc, deci nu ia foc şi nu întreţine focul. Totodată aceasta este hidrofugă, nu absoarbe apa şi nici nu reacţionează cu ea.

Pentru a vă uşura munca vă prezentăm în cate feluri puteţi gasi vata minerala si la ce foloseşte ea:

1. Saltelele de vată minerală: acestea se obțin prin impreunarea fâşiilor de vată de sticlă cu un material suport (împletituri de sârmă, carton sau ţesătură din fire de sticlă). Denumirile comerciale sunt în funcţie de materialul suport: SPS (plasă de sîrmă), SCI (carton impregnat), STS (ţesătură din fire de sticlă). Aceste saltele le puteţi găsi cu o singură faţă cu vată minerală sau cu două. Aceastea se folosesc în special la izolaţiile cu regim sever de temperatură (între -50 şi 500 grade Celsius)

2. Rulouri de vată minerală: se realizează prin lipirea vatei minerale pe un suport de hârtie de ambalaj rezistent, după care se rulează. Şi aceasta suportă un regim sever de temperatură, are durabilitate în execuţie precum şi montaj simplu. Nu este nociv pentru mediul exterior, şi nu degajă vapori toxici. Rulourile se folosesc la izolarea termică şi fonică a pereţilor exteriori cât şi  despărţitori din gipscarton, a mansardelor, a pardoselilor de lemn care nu sînt supuse la incărcări statice, planşee intermediare între grinzi, închideri de hale metalice, izolarea termică a conductelor şi instalaţiilor industriale. Grosimile sunt standard: 30, 40, 50, 60, 80, 100 si 120 mm.

3. Plăci de vată minerală: se realizează din vată minerală peste care se aplică o membrană pe bază de răşini fenolformaldehidice. Aceste plăci sunt rigide fapt care permite o manevrare uşoară. Asigură o izolare termică dar şi fonică bună de aceea domeniul cel mai variat de utilizare este: pardosele placate cu dale flotante, plafoane, pereţi sau camere acustice.

Avantajele sunt multiple dacă vă gândiţi să vă izolaţi casa cu vată minerală. Trebuie să ţineţi cont şi de buget, vata minerală nu este un material de construcţie foarte ieftin. Binenţeles că efortul financiar işi are meritele lui dacă vă gândiţi la confortul dumneavoastră.

Ca să vă faceţi o părere vă putem arăta câteva preţuri:  o rolă de 18 mp de vată minerală se vindea cu 60 lei bucata, plăcile de vată minerală  ajung in jur la 80 lei 10 mp;  preţurile au ca referinţă anul 2010.

Termoizolarea pardoselelor

Indiferent dacă locuiţi la casa sau la bloc, pardosele joaca şi ele un rol important pentru a menţine un comfort termic al căminului. Termoizolarea pardoselelor nu înseamna altceva decat aplicarea unui strat de material, cu nivel de transfer termic mic, pe şape.

Aşadar se aplică un strat sau doua (dacă înalţimea camerei permite) de polistiren extrudat de 3-5 cm. Se foloseşte acest tip de polistiren tocmai pentru rezistenţa lui atât mecanică, elastică cât şi la umezeală. Acest strat se lipeşte de materialul suport (cu adeziv special) numai dacă pardoseala este una minerală, în cazul în care polistirenul este pus deasupra hidroizolaţiei nu se lipeşte, ci se aplică simplu.

Peste suprafaţa izolată cu polistiren se aplică o şapă de nivelare de minim 45 mm (grosimea este in funcţie de nivelul la care vrem sa ajungem cu pardoseala). Puteţi folosi şi şape autonivelante, acestea sunt mai uşor de executat, dar trebuie să ţineţi seama că pentru aplicarea acestui tip de şapă este necesar armarea cu plasă din fibră de sticlă şi şpăcluirea stratului izolaşiei.

Mai trebuie sa ştiţi că dacă optaţi pentru două straturi de polistiren pentru pardoseală, acestea “se ţes”, adică îmbinarea a doua plăci de la nivelul inferior trebuie să se facă exact la jumatatea plăcilor de pe nivelul superior şi invers.

Izolarea termica a acoperişului

Precum am mai prezentat, nu doar pereţii suferă transferuri de căldură. Acoperişul reprezintă şi el un factor ce determină pierderi de căldură, prin acesta pierzându-se chiar şi 30% din caldura din casă. Pentru a evita dispersia căldurii care tinde să ajungă în straturile superioare ale casei, este necesar să se creeze sub elementele componente ale acoperişului o bariera termoizolantă: placi fasonate din lemn sau ciment (care vor fi fixate pe structura acoperişului) precum şi panouri de polistiren (care reţine căldură). Polistirenul trebuie să fie cel puţin de 10 mm, pentru a putea obţine rezultate.

O idee pentru a putea scăpa vara de căldură şi a avea un climat răcoros în casă este îmbinarea plăcilor cu putere reflectantă crescută şi a panourilor izolante cu putere absorbantă a căldurii.

Pe langă avantajul de a deţine o temperatură confortabilă, specialiştii spun că  izolarea acoperişului  duce la o rezistentă mai mare şi o durată de viaţă mai lungă a acestuia.

Izolarea termica a peretilor

Unde se aplica stratul de izolatie termica?
 Termoizolaţia se recomanda a se dispune  totdeauna la exterior si aceasta deoarce:


a. Menţine punctul de îngheţ în afara pereţilor. Daca luăm ca ipoteza de calcul o temperatură exterioară de -20 grade Celsius si interioară  24 grade Celsius, vom remarca prin calcul termic faptul că în cazul termoizolaţiei de 5 cm punctul cu temperatură de 0 grade Celsius se va afla în zidărie, spre deosebire de cazul în care peretele este placat cu polistiren de 10cm unde, acest punct se afla in exteriorul cărămizilor, anume în termoizolaţia de polistiren. Acest lucru este important fiindcă punctul de îngheţ se află în perete, ciclurile repetate îngheţ-dezgheţ producând fisuri în element.


b. Inerţia termică a peretelui. Prin inerţie termică se inţelege acea capacitate a unui obiect să înmagazineze căldură pe care să o cedeze treptat, sau invers, rece fiind să răcească zonele vecine. Stratul interior are rol de volant termic, acumulând căldură în timpul funcţionării instalaţiei de încălzire, pe care o cedează aerului interior în perioada când instalaţia nu funcţionează. Aşadar atât timp cât pereţii vor fi termoizolaţi la exterior peretele va fi cald şi va transmite în interior căldură; se va menţine mai mult timp o temperatură optimă chiar şi cu sursele de încalzire închise.

Materiale folosite:
Printre materialele folosite pentru a încetini pierderea de căldură, se numără: celuloza, vata de sticlă, vata minerală, polistiren, spumă de uretan. Majoritatea locuinţelor sunt izolate termic cu polistiren, celelate au şi ele diverse întrebuinţări, însă nu sunt importante în cazul de faţă.
Aici vom întalni o problemă pentru majoritatea persoanelor interesate în termoizolare:

Polistiren EXTRUDAT (XPS) sau EXPANDAT (EPS)?
Polistirenul reprezintă un material de construcţie cu nivel de transfer termic mic, de aici şi întrebuinţarea sa în termoizolaţii. Ca şi alte materiale polistirenul extrudat cât şi cel expandat au atat avantaje dar şi dezavantaje.

Polistirenul expandat poate fi folosit la construcţiile noi şi renovări, fiind disponibil sub formă de panouri cu grosimi de la 1 cm până la 10 cm. Este utilizat în primul rând la exteriorul clădirii, dar şi la acoperiş şi tavan. Pentru un sistem de termoizolare cu polistiren expandat la exterior este recomandat a se folosi placi cu grosimea de 80 mm, dar în nici un caz mai subţiri de 50 mm, fiind greşită decizia de a “economisi” prin reducerea grosimii plăcii de polistiren expandat.

Pe piaţa pe lângă dimensiuni variate gasiţi şi densităţi variate. Densitatea influenţează şi ea pierderile de căldură, astfel cu cât densitatea este mai mare cu atât se izolează mai bine. Pentru termoizolarea faţadelor, este recomandată folosirea exclusivă a polistirenului expandat cu densitatea de 15 (cel mai uzual) sau 20 kg/mc – calitate recomandată pentru faţadă.

Pentru a îmbunatăţi calitaţile termoizolatoare ale plăcilor din polistiren expandat, producătorii „avangardişti“ folosesc grafitul sau aluminiul în tratarea materiei prime, rezultatul fiind un produs cu calităţi termoizolatoare de excepţie, folosit atât la izolarea termică a acoperişurilor cât şi a faţadelor.
Pe piaţă găsiţi o varietate de tipuri de polistiren expandat, aveţi grijă ce cereţi!

Câteva sfaturi pentru utilizarea unor tipuri de polistiren expandat:
cu densitatea de 20 sau 30 kg/mc -pentru termoizolarea teraselor sau pentru sistemele de încălzire în pardoseală,
cu densitatea de 15 sau 20 kg/mc- pentru termoizolarea la exterior a faţadelor,
cu densitatea de 12 sau 15 kg/mc pentru izolarea termică interioară (mansardări, pereti despărţitori,  planşee).

Poate fi folosit cu success şi în zonele mai umede, împiedică dezvoltarea fungilor, bacteriilor şi microbilor.

Dacă preţul multor materiale pentru construcţii a fluctuat mult, costul polistirenului expandat a rămas constant. În ultima perioadă, beneficiază de tot mai mult succes un sistem constructiv unde se  foloseşte polistirenului expandat. Utilizarea sistemului reduce costurile construcţiei datorită montării lui rapide.
Pentru a nu influenţa “calităţile” acestuia este foarte important să fie lipit cu adeziv special, tocmai pentru a nu încarca construcţia şi a putea avea rezultatul scontat.

Polistirenul extrudat este superior datorită rezistenţei sale la acţiunile distrugătoare ale naturii. Produsul poate avea o rezistentă mare la transfer termic sau un coeficient de transfer termic mic (lucru care ne dorim la un material de termoizolare) însă cu trecerea timpul acesta se schimbă foarte mult. De multe ori izolaţiile cu polistiren expandat care au o valoare mare a rezistenţei tranferului termic la temperaturi normale, o pierd o data cu scăderea acesteia.

 Aşadar acest tip de polistiren nu are o rezistenţă mai mare la treansferul termic, fapt pentru care nu este recomandată folosirea lui în termoizolarea pereţilor. Un alt motiv fiind structura celulară închisă ceea ce înseamna că nu “respiră”.

Cea mai bună alegere însă pentru folosirea polistirenului extrudat o puteţi face pentru termoizolarea în medii umede: pardosele, fundaţii socluri, terase. Acesta fiind net superior ca impermeabilitate.  Rezistenţa polistirenului extrudat la umezeală, combinată cu duritatea si elasticitatea, fac din el un produs rezistent la îngheţ/dezgheţ.  Trebuie mentionată şi rezistenţa mai mare a lui comparativ cu polistirenul expandat la agenţi chimici precum: acizi, baze, alcool si vopsele bazate pe alcool, apa sărata, ciment, asfalt etc. Totuşi, produsele ce au în compoziţie petrol îl pot deteriora.

Este uşor de manevrat si disponibil intr-o varietate de dimensiuni, iar gradele diferite de duritate îl fac potrivit pentru anumite aplicaţii.

Pentru un complex de termoizolaţie de calitate, care să ofere rezultate, cele două tipuri de polistiren nu se exclud, ele fiind complementare.

Preţul contează deoarece, de obicei, spune multe despre calitate. Ştiind că polistirenul extrudat este mai scump decat polistirenul expandat, numai o deficienţă de calitate poate face ca preţul lui să fie mai mic. De aceea, trebuie să ştiţi că de cele mai multe ori preţul polistirenului extrudat este cel puţin dublu fată de cel al polistirenul expandat, însa calităţile acestora işi merită banii, altfel spus nu faceţi alceva decat o investiţie pe termen lung.

Vă pot face o idee despre preţ spunându-vă ca la data de 28 decembrie 2010:
- polistirenul extrudat, dimensiuni 1200x600mm, grosimea de 50 mm, se vindea cu preţul 95-105 lei/ baxul (preţul diferă în funcţie de furnizori)
- polistirenul expandat, dimensiuni 1000x500mm, grosimi 50 mm, se vindea cu 30-32 lei/baxul

Sistemul de termoizolatie

Izolarea termică a clădirilor este un factor important pentru realizarea confortului termic pentru locuitori. Izolarea reduce pierderile (sau câştigul) de căldură nedorit şi poate reduce cerinţele de energie de încălzire (sau răcire). Pentru a veni în ajutorul dumneavoastră încerc să explic problemele pe care le puteţi întâmpina şi de care trebuie să ţineţi cont atunci când vă construiţi casa.

Este obligatorie?
Întrebarea frecvent adresată specialiştilor este dacă termoizolarea este absolut obligatorie. Răspunsul este „Da”, deoarece pe lângă economia substanţială de căldură, aceasta asigură o temperatură constantă în locuinţă (mai calda iarna şi mai rece vara) şi împiedică formarea condensului şi a mucegaiului.

Cum functionează termoizolatia?
Masa de aer cald are caracter tranziţional de la cald la rece, adică din spaţiile calde  acestea se muta în cele reci, transferul făcându-se prin uşi şi ferestre(10-20%), acoperiş (20-30%), ventilaţie (5-15%), pereţi(30-40%).Pe perioada verii căldura tranzitează din spre exterior spre interior, iar în timpul iernii din spre interiorul locuinţei spre exteriorul ei.

Cum nu se face termoizolatia?
Nu este recomandata montarea placilor de polistiren pe mamaligi pentru a lasa un spatiu de aer izolator. In acest spatiu va fi un mediu foarte prielnic pentru mucegai. Avantajul termic al aerului dintre pere si polistiren nu compenseaza dezavantajul mucegaiului.


Termoizolaţia nu este altceva decat o barieră pusa în calea tranziţiei meselor de aer.